Cea mai buna armata din cate au existat vreodata, armata lui Hitler, a pierdut razboiul.
In schimb, Germania a repurtat o victorie incontestabila asupra evreilor: a reusit sa-i scoata din Europa.
In Holocaust, toate episoadele antisemitismului istoric s-au acumulat ca intr-un varf de lance, implinind, prin „solutia finala“, mersul negativ al spiritului european impotriva lui insusi.
Pentru Imre Tóth, hegelian prin formatie, Holocaustul a fost o culminatie a antisemitismului trait ca dimensiune ontic-ontologica a spiritualitatii occidentale.
Eliminandu-i pe evrei, aceste „fosile vii“ ale Antichitatii, martori ai tranzitiei spre crestinism, mediatori intre natiuni, culturi si lumi, tesut conjunctiv al omenirii, Holocaustul nu a facut decat sa ateste implinirea miscarii istorice negative si autodistructive a Occidentului – in fapt, sinuciderea lui spirituala.
„A fi evreu dupa Holocaust: un vierme se ridica din praf, din cenusa.
In fata ochilor sai se infatiseaza un spectacol nou: dupa caderea cortinei peste o tragedie a carei realitate ar fi fost de neconceput chiar si pentru imaginatia poetica a marilor autori greci, si nu numai greci, privirea ii este captata de perspectiva noii ere care urmeaza, o era a catharsisului declansat in gandirea Occidentului tocmai de aceasta tragedie universala care a fost si va ramane pentru eternitate evenimentul numit Shoah.
“ - Imre Toth.
