Ca disident politic în anii 1980, Berdzenişvili este condamnat la închisoare, în urma unor acuzații false de activism și instigare la agitație.
Închisoarea sovietică nu este însă iadul la care se așteptase.
Dimpotrivă, aceasta îi permite accesul la o multitudine de intelectuali, specialiști, cetățeni din toate categoriile sociale, pe care, așa cum o recunoaște cu sinceritate, nu ar fi avut șansa să-i întâlnească dacă nu ar fi fost închis.
Martor al atâtor destine, autorul închină câte un capitol din roman fiecărei persoane speciale întâlnite în detenție, spunându-i povestea.
Adunate într-o carte, portretele acestea creează o imagine multiplu fațetată a vieții din Uniunea Sovietică în pragul destrămării sale.
Chiar și pe ultima sută de metri, regimul sovietic caută să-i suprime pe cei mai sclipitori cetățeni, să-i țină închiși în beznă.
Dar în bezna aceea, fără știința gardienilor, s-au format legături mai puternice decât zidurile.
