Si-abia atunci, cind voi cu totii va veti fi lepadat de mine, am sa ma-ntorc din nou la voi.
Da, cu alti ochi ii voi cauta atunci, o, frati ai mei, pe cei pe care-odata i-am pierdut; si cu-alta dragoste atunci va voi iubi.
Si inca-o data-o sa-mi deveniti prieteni si fii ai unei singure sperante: caci pentru-a treia oara am sa fiu cu voi, spre-a celebra cu voi Marea-Amiaza.
Si-aceasta Mare-Amiaza este atunci cind omul la mijlocul cararii sale va sta-ntre animal si Supraom, sarbatorindu-si drumul spre amurg drept cea mai nobila speranta-a sa: caci este drumul inspre-o noua dimineata.
Si-n clipa aceea chiar cel ce-apune se va binecuvinta, pentru ca trece-o vama mai inalta; iar soarele cunoasterii sale-i va fi atunci in crucea zarii nemiscat.
Morti sint toti zeii: acum noi vrem ca Supraomul sa traiasca - aceasta ne va fi cindva, in crucea-Amiezii celei Mari, vointa ultima ! ( Friedrich Nietzsche ) Am inceput sa traduc Also sprach Zarathustra pornind de la o presupunere - bazata pe impresia citorva lecturi anterioare - care pe parcurs s-a confirmat: aceea ca ma aflu in fata unui discurs mixt, text pe care filozoficul si poeticul si-l disputa in egala masura .
( Stefan Aug.
Doinas ) Fragment din cartea Asa grait-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche : Vreau sa le spun o vorba dispretuitorilor corpului.
N-as vrea sa-si schimbe parerea, nici doctrina, ci numai sa se lepede de propriul corp - un lucru care o sa-i amuteasca.
Sint corp si suflet - asa vorbeste un copil.
De ce sa nu vorbim si noi asemenea copiilor? Insa cel constient, cel care stie, zice: Sint corp in totul, si nimic mai mult, iar sufletul e doar o vorba pentru o parte-a corpului.
Corpul e-o ratiune uriasa, o multitudine cu un singur sens, o pace si-un razboi, o turma si-un pastor.
Tot o unealta a corpului e si ratiunea ta cea mica, o, frate al meu, careia ii spui spirit; o mica unealta si jucarie a marii tale ratiuni.
Zici Eu si te falesti cu-acest cuvint.
Insa exista ceva si mai mare - in care tu nu vrei sa crezi: e corpul tau si ratiunea lui cea mare: iar ea nu spune Eu, insa se poarta ca un Eu.
Tot ce simtirea simte si tot ce spiritul cunoaste - nu au nicicind sfirsit in sine.
Insa simtirea ta si spiritul ar vrea sa te convinga ca ele sint sfirsitul-a tot si toate: aceasta-i ingimfarea lor.
Unealta si jucarie sint simtirea ta si spiritul: dar indaratul lor sta Sinele.
El iscodeste tot cu ochii simturilor, el trage cu urechea spiritului.
Sinele-asculta fara incetare, el iscodeste: asemuie, supune, cucereste si distruge.
El stapineste si e chiar stapin al Eului.
O, frate, indaratul cugetarii si simtirii sta un stapin puternic, un intelept necunoscut - ce se numeste Sinele.
El locuieste-n corpul tau, iti este corp.
Exista mult mai multa ratiune in corpul tau decit in cea mai 'nalta-ntelepciune-a ta.
Si cine poate sti de ce are nevoie corpul tau de-aceasta 'nalta-ntelepciune-a ta? Sinele-si bate joc de Eul tau, de salturile lui atit de mindre.
Ce-mi trebuie mie-aceste salturi si-aceste zboruri ale mintii? isi zice el.
Ele sint drum ce nu-si atinge tinta.
Eu tin in haturi Eul meu si ii soptesc ce trebuie sa gindeasca.
Sinele-i zice Eului: In partea aceasta sa suferi! Iar Eul sufera si se gandeste cum ar putea sa nu mai sufere - iata de ce trebuie sa gandeasca el .
| Sperante | Caci pentrua treia oara am sa fiu cu voi sprea celebra cu voi |
|---|---|
| Supraom, sarbatorindu-si drumul spre amurg drept cea mai nobila speranta-a sa | Caci este drumul inspreo noua dimineata |
| Morti sint toti zeii | Acum noi vrem ca |
| Zarathustra pornind de la o presupunere - bazata pe impresia citorva lecturi anterioare - care pe parcurs s-a confirmat | Aceea ca ma aflu in fata unui discurs mixt text pe care filozoficul si poeticul sil disputa in egala masura ( |
| Nietzsche | Vreau sa le spun o vorba dispretuitorilor corpului |
| Insa cel constient, cel care stie, zice | Sint corp in totul si nimic mai mult iar sufletul e doar o vorba pentru o partea corpului |
| Insa exista ceva si mai mare - in care tu nu vrei sa crezi | E corpul tau si ratiunea lui cea mareiar ea nu spune |
| Insa simtirea ta si spiritul ar vrea sa te convinga ca ele sint sfirsitul-a tot si toate | Aceastai ingimfarea lor |
| Unealta si jucarie sint simtirea ta si spiritul | Dar indaratul lor sta |
| Sinele-asculta fara incetare, el iscodeste | Asemuie supune cucereste si distruge |
| Eului | In partea aceasta sa suferi |
Humanitas este o renumită editură și distribuitor de cărți românești.
A fost fondată în 1990 de Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Andrei Pleșu și Sorin Ilieșiu.
Humanitas este un brand editorial proeminent și influent în România, cunoscut pentru contribuțiile sale la literatură, filozofie și cultură.
Editura produce o gamă largă de cărți, inclusiv literatură, ficțiune, non-ficțiune, filozofie, istorie și poezie.
Humanitas a publicat lucrări atât ale unor autori români, cât și internaționali și a jucat un rol semnificativ în promovarea literaturii și a discursului intelectual în România.
Pe lângă activitățile sale de publicare, Humanitas operează și un lanț de librării în România, oferind cititorilor o selecție diversă de cărți și alte produse culturale.
Brandul are o prezență puternică pe scena literară și culturală românească și a primit numeroase premii și recunoașteri pentru contribuțiile sale la promovarea literaturii și artelor.
Humanitas Asa grait-a zarathustra/friederich nietzsche
