La o masa de pe Ramblas La o masa de pe Ramblas, toamna trecuta, am scris cateva randuri in timp ce priveam multimea plimbatoare.
Am simtit ca respiram intr-un film, dar parca reuseam, uimitor, sa privesc si din afara, ca un spectator.
Intamplarea mi-a confirmat ca suntem si noi, poate, lumina, adica unda si corpuscul, cum scrie in manuale, unde totul este prins in ecuatii perfect lamuritoare.