Pentru un copil, o poveste poate se poate naste simplu si firesc din aproape orice imprejurare.
Cum ar fi, de pilda, o hoinareala prin padure dupa afine.
Daca nu gasesti nici o boaba, nu incepi sa te intrebi de ce? Poate ca padurea e fermecata.
Dar trebuie sa fie vreun spiridus pe acolo care sa te ajute.
Calda si senina ca o zi de vara, aceasta poveste in care un baietel vrea sa-i faca un dar mamei sale ne aduce aminte cat de important este sa le aratam mereu celor dragi ca-i iubim.
Intr-o zi, un baietel pe nume Peter a pornit la drum prin Padurea Fermecata.
Avea doua cosuri in care voia sa adune afine si merisoare pe care sa i le duca in dar mamei sale de ziua ei.
Oare am sa gasesc ceva? se gandea el.
Unde s-or fi ascuns afinele si merisoarele? A cautat ce a cautat, in lung si-n lat, dar bietul baiat n-a gasit nici o boaba.
Pana la urma s-a trantit istovit pe o buturuga.
Putin mai lipsea sa nu dea apa la soareci! Dar in clipa urmatoare, ceva l-a atins usor pe picior.
Era un pitic c-o barba de-un cot.
— Nu plange, Peter! Te intrebi cine sunt? Sunt un spiridus al padurii, dar nu oricare, ci insusi Regele Afinelor.
Afinele-s coapte! Dulci si zemoase! Te asteapta sa le culegi.
Ia-ma de mana, dragul meu baiat, si hai cu mine!.
