Cartea tibetana a mortilor (Bardo Thodol) este unul dintre textele fundamentale ale budismului tantric tibetan (Vajrayana), dar si al intregii spiritualitati a lumii.
Tema cu care acest text ne confrunta este una extrem de sensibila pentru orice fiinta umana, subiect al unor perene framantari metafizice si - dupa cum vom vedea - chiar practice, oricat de neobisnuit ar suna.
Daca tot restul de evenimente care se succed in viata unui om se afla sub pecetea relativitatii, fenomenul mortii este cert si inevitabil.
Marile traditii spirituale ale lumii s-au ocupat in mod firesc de aceasta tema.
Avem o carte crestina a mortii, una egipteana s.
Lucrarea de fata este unul dintre aceste manuale despre modul de a muri, probabil cel mai notoriu, structurat sub forma unor texte foarte puternice, care se citesc muribundului si mai apoi defunctului, cu scopul de a-i ghida principiul constient prin tot acest proces, usurandu-i navigatia si alegerile la care este permanent supus in ceea ce numim uzual lumea de dincolo.
O lectura captivanta, terifianta pe alocuri, care insa in final ne transmite un mesaj luminos legat de perenitatea vietii.
Bardo (Bar=intre; do=doi) reprezinta starea intermediara pe care o strabate decedatul din clipa mortii pana la eliberarea intruna dintre lumile superioare, ori pana la intrarea intr?o matrice si renastere.
Ea dureaza 49 de zile simbolice, corelate cu 49 de zile terestre, in care gurul, maestrul spiritual al decedatului, indeplineste pentru el ritualurile de calauzire prin imperiul mortii.
Bardo Thodol este atribuita marelui guru Padma Sambhava (sec.
al VIII?lea), fondatorul budismului tibetan si al scolii Nyingmapa, intemeietorul unei ample traditii budiste in marele podis, continuata in secolele urmatoare de Marpa si Milarepa (ordinul Kargyudpa), apoi de ordinul Gelugpa.
Scriere tantrica, Bardo Thodol este, in acelasi timp, un tratat bazat pe filosofia Yoga.
Puternica amprenta afectiva pe care o emana textul tine de o trasatura comuna a scrierilor Vajrayana.
Horia Al.
Cabuti.
Herald Tribune, denumit adesea International Herald Tribune (IHT), a fost un ziar renumit cu o lungă istorie în furnizarea de știri internaționale.
A fost înființat inițial în 1887 ca ediția europeană a New York Herald de către James Gordon Bennett Jr.
De-a lungul anilor, a câștigat o reputație pentru raportarea aprofundată a afacerilor globale, afaceri, cultură și politică.
În 1967, The New York Times Company a achiziționat ziarul și l-a redenumit International Herald Tribune.
Sub acest nou nume, a continuat să servească drept o sursă principală de știri internaționale, adresându-se în primul rând unui public expatriat și cititorilor vorbitori de limbă engleză din afara Statelor Unite.
Ziarul era cunoscut pentru acoperirea cuprinzătoare a evenimentelor mondiale și pentru rețeaua sa de corespondenți de pe tot globul.
În 2013, The New York Times Company a redenumit International Herald Tribune ca The International New York Times, cu scopul de a-l alinia mai strâns cu ziarul său emblematic, The New York Times.
Această mișcare a reflectat importanța tot mai mare a platformelor digitale și dorința de a crea un brand global unificat.
În timp ce ediția tipărită a International Herald Tribune și-a încetat publicarea odată cu rebranding, prezența sa digitală a continuat sub numele de The International New York Times.
Această platformă digitală a oferit cititorilor din întreaga lume acces la aceeași jurnalism și analiză de înaltă calitate care au distins ziarul de peste un secol.
The International New York Times, la fel ca predecesorul său, și-a menținut angajamentul de a furniza rapoarte cu autoritate despre afaceri internaționale, afaceri, cultură și multe altele, asigurându-se că cititorii rămân informați despre evoluțiile de pe tot globul.
