„Capitalul nu s-a relocat unde «locuia» mana de lucru ieftina – manualul asa spunea, insa nu si pentru Est.
A poposit in Est doar pentru cateva bule financiare.
Pentru ca munca nu era destul de ieftina, sau poate nu era prea «democrata», sau poate inca avea sindicate prea puternice, ale caror manifestari din anii ’90 indicau ca nu poate fi un loc prea linistit pentru o investitie sigura.
Frica de proletariatul organizat nu trebuie spusa cu voce tare.
O fi existand fuga dupa munca ieftina, dar in mod cert exista o si mai mare frica de proletariatul ramas acasa.
Trebuie faramitat, ascuns sub pres, batjocorit.
Anii ’80 i-au dat lovitura finala in Vest.
In Est, anii ’90 l-au ras de pe fata televizoarelor si a ziarelor.
Vestul si-a facut cunoscuta intr‐o forma feroce si cu acoperire in retorica democratiei garantata de piata libera - deja transformata in limbaj de lemn - toleranta minima pentru securitatea sociala.
Mai departe stim cu totii, Estul a fost folosit pentru a pune si mai mare presiune pe formele de rezistenta a angajatilor vestici.
Politica s-a cocotat toata «la centru», social-democratii visand sa reinventeze antreprenoriatul, iar conservatorii dorind sa gaseasca reteta extragerii plusvalorii cu anestezie totala.
Toata lumea a folosit imigrantii estici la ceva.
Si toata lumea i-a ascuns grijulie, pentru ca ei detineau secretul exceptiei: o masa enorma de ceva ce nu era nici proletariat, nici lumpen, usor de atras de partea clasei dominante cu propaganda impotriva muncitorului autohton si, in acelasi timp, usor de aruncat in arena rasistilor de cate ori era nevoie sa mai fie strans putin surubul.
Poti spune superficial, asa cum unii critici descopera cu delicii (ne) vinovate, ca Estul a devenit «colonie» sau ca e piata de desfacere.
Dar e pura tautologie, nu ajuta cu nimic.
Radicalismul anticolonizare nu e decat fie o forma de nationalism pe care l-am mai vazut in diverse avataruri, fie o maniera de camuflare a unor probleme mai profunde – isteria se adanceste si n-ar fi prima data cand am sfarsi in nationalism extrem cu sprijinul deplin al capitalistilor autohtoni.
Numai ca de data asta, spre deosebire de interbelic, fara chiar niciun strop de opozitie organizata.
Prefer parabolele pop.
“ - Costi Rogozanu.
| Exceptiei | O masa enorma de ceva ce nu era nici proletariat nici lumpen usor de atras de partea clasei dominante cu propaganda impotriva muncitorului autohton si in acelasi timp usor de aruncat in arena rasistilor de cate ori era nevoie sa mai fie strans putin surubul |
|---|
Tact Carte de munca/costi rogozanu
