Cartea de muzica este atat rezultatul unor experiente personale, cat si a numeroase introspectii si reflectii asupra muzicii, in general, si asupra peisajului muzical autohton, in special.
Autorul denota, si cu acest prilej, o vasta cultura si o extrem de bogata informatie muzicala.
Iata, spre exemplificare, cativa dintre autorii citati de Mircea Tiberian: Homer, Montesquieu, Ioan Petru Culianu, Shakespeare, Descartes, Paul Verlaine, Gheorghe Craciun si, nu in ultimul rand, Biblia.
El ne conduce cu detasare prin muzica pop, rock, folk, folclor si chiar pe teritoriul manelelor, ca sa nu mai vorbim de muzica culta, in care, ca si in jazz, se afla la el acasa.
Mircea Tiberian dovedeste si de aceasta data, ca si in scrierile anterioare publicate sub forma de articole sau carti, in interviuri de asemenea, ca este nu numai un excelent muzician de jazz, dar si un fin analist al acestui fenomen, un bun cetatean, cunoscator al multiplelor probleme sociale, si un intelectual, un ganditor, un filozof chiar al muzicii.
Parerile sale sunt bine sustinute, argumentate si exemplificate.
Se exprima convingator, fluent, coerent si logic, uneori mai abstract, la fel ca in muzica sa, apeland la termeni de specialitate, alteori la termeni din filozofie si religie sau din mitologia si filozofia indiana, fara a abuza insa de ei, in defavoarea cititorului obisnuit.
Exprimarea uneori poetica, plastica, alteori ironica, sarcastica si chiar cu umor, face lectura placuta si accesibila oricarui tip de cititor.
Alexandru Sipa.
