Flaubert a fost intotdeauna fascinat de prostia omeneasca pe care o definea ca „vointa de a conchide”.
Asa s-a nascut inegalabilul sau Dicionar de idei primite de-a gata, un catalog necrutator de prostii, bazaconii, clisee, locuri comune, jumatati de adevar, platitudini nerumegate, absurditati si aiureli cu aer de verdict care se dovedeste si acum incredibil de actual si de relevant.
Doar ca aceasta bijuterie de carte, strabatuta subteran de un umor ucigator si ironie, functioneaza ca un savuros si eficient antidot impotriva prostiei.
