Desi reputatia literara a lui Dostoievski s-a construit in jurul celebrelor sale romane, proza lui de dimensiuni mai restranse e la fel de valoroasa ca Fratii Karamazov, Crima si pedeapsa sau Idiotul.
Povestire, nuvela sau chiar microroman, Dublul (1846) spune povestea lui Goliadkin, un functionar singuratic tulburat de surprinzatoarea aparitie a sosiei sale, sosie care incearca sa-i distruga reputatia si sa-i uzurpe locul in cadrul birocratiei rusesti.
Aceasta poveste halucinanta anticipeaza o serie de teme care-l vor preocupa mai tarziu pe scriitor si este cea mai gogoliana opera a lui .
Dublul mi se pare cea mai buna scriere a sa.
Este o poveste foarte minutios elaborata, cu detalii de tip joycean si scrisa intr-un stil extrem de expresiv.
O opera de arta perfecta.
Vladimir Nabokov.
