Scrierile lui Evagrie Ponticul (secolul IV) stau la originea misticii crestine.
Intemeiate pe o experienta duhovniceasca nemijlocita, ele au inspirat generatii de monahi si credinciosi.
In centrul viziunii teologice evagriene se afla notiunea de apatheia, nepatimire, purificare psiho-somatica, de unde incepe urcusul mintii catre cunoasterea divinitatii.
Tot lui Evagrie i se datoreaza sistematizarea gandurilor rele (logismoi) intr-o lista care va deveni faimoasa: cele sapte pacate capitale.
La origine insa, asa cum se poate vedea in Tratatul practic , cele sapte pacate erau opt.
Evagrie acorda o atentie deosebita acediei, maladie specifica monahului retras in pustiu, care avea sa devina cea mai raspandita maladie a omului modern: depresia.
Cele doua capodopere, traduse, introduse si comentate de un specialist in domeniu, fac parte din tezaurul culturii europene.