Nu există probabil niciun roman în literatura română care să egaleze macar, nu să depășească, Fețele tăcerii în materie de atrocități trăite, săvârșite, suportate.
Brutală, primitivă, abrutizată, lumea cărții lui Augustin Buzura stă pe un cazan de ură care fierbe.
Romanul propune, de fapt, o călătorie la rădăcinile răului, un rău pe care circumstanțele istorice și politice doar îl modelează, dar nu-l zămislesc.
Radicalitatea viziunii lui Augustin Buzura interiorizează istoria și politicul într-un strigat de furie, deznădejde și revoltă, fără egal în literatura română.
MIRCEA IORGULESCU.
Buzura Augustin Fețele tăcerii. vol. 1
