In viziunea demitizanta a lui Jules Michelet, imparatul francezilor - ce si-a edificat cariera pe ruinele idealurilor enuntate de revolutia de la 1789 - ar fi fost un conducator militar megaloman, fara scrupule, un strateg care a comis si mari erori, fiind salvat de intamplare si de complicitatea destinului, un sef de stat despotic, un temperament finalmente ezitant, in stare sa faca pasul fatal de la sublim la ridical, dupa dezastrele suferite de armatele franceze in Spania si Rusia.