A trai inseamna sa poti supravietui strivit intre doua imagini despre tine: a ta si a celorlalti.
Vietile noastre, in singuratatea lor, pot fi asemanate, pentru a folosi o vorba a lui Platon, cu o panglica de masurat fara semne pe ea.
Am o viata.
Iata, iau parti din ea si, povestindu-le, le pun in vitrina.
Scotandu-le in lume, pun semne pe panglica vietii mele.
O fac cu gandul ca, astfel insemnata, viata mea ar putea fi folosita ca unitate de masura.
Veti afla, astfel, doamnelor si domnilor, daca viata voastra e mai frumoasa sau mai urata decat a mea.
Daca are mai multe suisuri si coborasuri in ea.
Daca avem mai multe lucruri care ne leaga sau o gramada care ne despart.
Daca iubim, uram, ne indignam, suferim, ne ascundem sau ne dam pe fata mai degraba la fel sau neasemanator.
- Gabriel Liiceanu E o carte noua, construita cu pietre scoase din cladirile vechi.
Gandul acestui mod de a construi mi-a venit in minte atunci cand, cazand in mai multe randuri peste fragmente disparate descoperite in cartile scrise de-a lungul a cinci decenii, am constatat ca aceleasi idei reveneau obsesiv, in forme diferite, de la o carte la alta.
Constanta era recurenta obsesiilor, dar punerea lor in pagina varia mereu.
Exista aici si fragmente inedite, nu putine, scrise pe masura ce vechile notatii, odata selectate, se cereau intregite sau ma provocau intr-o noua directie.
Dar chiar si construita cu pietre scoase din cladirile vechi, cred ca aceasta carte este, cum spuneam, una noua, caci intregul ei n-a existat niciodata, asa cum intr-un joc de puzzle piesele separate preexista imaginii finale, dar ele nu-si capata sensul decat odata ce intregul este realizat.
In risipirea lor, vechile fragmente nu faceau masa critica si, astfel, ratau intalnirea cu cititorul.
Erau firimituri care, intrand in lume, isi ascundeau potentialul expresiv pe care l-ar fi capatat poate daca n-ar fi fost stinghere.
Cand le-am scos din zacamantul cartilor mele si le-am adaugat altele noi, am vazut ca intregul se asaza de la sine sub opt teme mari - actualele capitole ale acestei carti.
Atunci am hotarat sa le public .
( Gabriel Liiceanu ) GABRIEL LIICEANU este unul dintre cei mai importanti autori de „literatura personala“ din Romania de azi.
In ultimul sfert de veac, cartile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs.
Jurnalul de la Paltinis (1983), ale carui teme centrale sunt raportul maestru–discipol si importanta culturii intr-o epoca totalitara, a fost un adevarat bestseller al anilor '80: producea cozi la librarii, se vindea „pe sub mana“, se imprumuta numai prietenilor de incredere.
Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (intre timp tradus in mai multe limbi) s-a nascut un al doilea volum de succes, Epistolar (1987), care reuneste voci intelectuale de mare forta.
Urmeaza, in alta formula, dar, in fond, tot in nota confesiva, Declaratie de iubire (2001), exercitii de admiratie si de atasament intelectual, etic si, nu in ultimul rand, uman fata de personalitati importante ale culturii noastre.
Usa interzisa (2002) este una dintre cartile favorite ale publicului din ultimii ani si o revenire la notatia diaristica.
Cu Scrisori catre fiul meu (2008), Gabriel Liiceanu se lasa din nou atras de simplitatea si directetea genului epistolar.
Intalnire cu un necunoscut (2010) reia firul confesiv al unor insemnari care, desi par legate de o zi sau alta, au crescut, de fapt, dintr-o viata intreaga.
In paralel cu volumele in care autorul construieste ceea ce francezii numesc l’écriture du moi, scrierea egotista, Gabriel Liiceanu a publicat in ultimii ani o serie de carti eseistice, filozofice si de implicare in „viata cetatii“: Despre minciuna (2006), Despre ura (2007) si Despre seductie (2007), Estul naivitatilor noastre (2012), Dragul meu turnator (2013), Fie-va mila de noi! si alte texte civile (2014), Nebunia de a gandi cu mintea ta (2016), Romania, o iubire din care se poate muri (2017), Continentele insomniei, (2017), Asteptand o alta omenire (2018), Caiet de ricosat ganduri sau Despre misterioasa circulatie a ideilor de‑a lungul timpului (2019), Ludice.
Exercitii de umor criptic (2019), Isus al meu (2020), Despre destin.
Un dialog (teoretic si confesiv) despre cea mai dificila tema a muritorilor (dialog cu Andrei Plesu), 2020.
| Tine | A ta si a celorlalti |
|---|---|
| Paltinis (1983), ale carui teme centrale sunt raportul maestru–discipol si importanta culturii intr-o epoca totalitara, a fost un adevarat bestseller al anilor '80 | Producea cozi la librarii se vindea pe sub mana se imprumuta numai prietenilor de incredere |
| Liiceanu a publicat in ultimii ani o serie de carti eseistice, filozofice si de implicare in „viata cetatii“ | Despre minciuna (2006) |
Humanitas este o renumită editură și distribuitor de cărți românești.
A fost fondată în 1990 de Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Andrei Pleșu și Sorin Ilieșiu.
Humanitas este un brand editorial proeminent și influent în România, cunoscut pentru contribuțiile sale la literatură, filozofie și cultură.
Editura produce o gamă largă de cărți, inclusiv literatură, ficțiune, non-ficțiune, filozofie, istorie și poezie.
Humanitas a publicat lucrări atât ale unor autori români, cât și internaționali și a jucat un rol semnificativ în promovarea literaturii și a discursului intelectual în România.
Pe lângă activitățile sale de publicare, Humanitas operează și un lanț de librării în România, oferind cititorilor o selecție diversă de cărți și alte produse culturale.
Brandul are o prezență puternică pe scena literară și culturală românească și a primit numeroase premii și recunoașteri pentru contribuțiile sale la promovarea literaturii și artelor.
