'Este o constatare teribila, o stare dureroasa de lucruri aceea pe care o cladeste Dinescu.
O viziune asupra Istoriei ca mecanism de degradare a fiintelor, ba chiar a Fiintei, 'cind vaietul si natiunea se confunda“.
Iar asta fara lacrimi, fara plins de mila, dar cu gravitatea si uimirea atit de pretioasa a adolescentilor.
Mircea Dinescu impartaseste aceasta gravitate si aceasta gratie.
' (Eugène Ionesco) '(.
) pus pe farse si stapinit de angoase, bataios si sensibil ca o mimoza, poet adevarat, pina in virful unghiilor, din soiul cel mai rar si mai neperisabil.
' (Nicolae Manolescu).
