Pornind de la observatia lui Matei Calinescu, potrivit careia fantasticul de interpretare este „o aventura hermeneutica“, Cosmin Perta, propune o definitie si o tipologie a fantasticului de interpretare, centrate pe incertitudine, suspiciune, ambiguitate, sugestie, precum si pe amestecul programatic de real si fantastic.
Inteligent, serios, cu o minte organizata si limpede, Cosmin Perta face cu aceasta lucrare, proba unei maturitati critice autentice.
Dupa ce a parcurs atent si minutios o bibliografie critica deloc firava, autorul si-a permis luxul de a filtra prin propria sa inteligenta teoriile si observatiile critice formulate de altii, de a se delimita, argumentat si provocator, de ipotezele unor Tzvetan Teodorov si Roger Caillois, sau de a prelua idei sau formulari ale unor autori precum Matei Calinescu si Jean Molino, doar pentru a duce mai departe un gand si pentru a dezvolta, uneori, intuitii teoretice fertile.
Lucrarea de fata este o demonstratie de subtilitate, coerenta si originalitate, atat sub aspect analitic, cat si in ceea ce priveste capacitatea de a sintetiza si de a selecta esentialul din bibliografia parcursa.
Carmen Musat.
