Marile transformări socio-politice provocate de migraţia popoarelor în Europa la sfârşitul Antichităţii au fragilizat puterea Imperiului Roman şi implicit toată ordinea politică a Europei.
Chiar dacă supremaţia pe continent a fost preluată de regatele germanice, cultura Antichităţii târzii, în special creştinismul, a rămas puternică şi a marcat Evul Mediu timpuriu.
Simultan cu răspândirea creştinismului în Apus, în secolul VII, profetul Mahomed a fondat islamul în Arabia, o religie nouă şi extrem de eficientă din punct de vedere politic şi militar.
În foarte scurt timp au luat naştere mari imperii islamice – din Peninsula Iberică şi Maghreb până în India şi Asia Centrală, cu centre precum Córdoba, Cairo, Bagdad şi Samarkand.
