HumanitasVezi magazinul Bookcity- 2 stele, bazat pe 1 voturi
Pascal Bentoiu este bine-cunoscut in calitate de compozitor, muzicolog si expert international in creatia enesciana.
Mai putin cunoscuta e vasta lui cultura in alte domenii decat cel muzical.
Stia, de pilda, ca nimeni altul istorie.
Iar la istoria Romaniei din ultimul secol a fost in buna parte martor.
Aceasta pretioasa istorie traita este redata in cateva scrisori trimise fiicei sale, Ioana, stabilita in Elvetia.
Evocarea incepe cu anii copilariei, 1933−1937, de a caror atmosfera autorul isi aduce atat de bine aminte, parcurge dramele si victoriile celui de-al Doilea Razboi Mondial, se opreste in detaliu asupra sovietizarii tarii si perioadei comuniste, ajunge in 1989 si in anii 1990.
E o istorie decantata, esentializata, usor de inteles.
Comentariile din marginea faptelor povestite respira inteligenta, luciditate, echilibru.
Scrisorile pentru Ioana ar putea deveni un excelent manual pentru tinerii (si mai putin tinerii) din vremea noastra.
Poate ca editoarea s-a gandit la acelasi lucru.
„Draga Tata“, scrie Ioana Bentoiu la inceputul acestui volum, „…intr-un tarziu ai fost de acord sa-mi scrii, la cererea mea insistenta, ca sa nu uit.
Capacitatea ta de analiza, dublata de o memorie care dadea rareori gres, mi-a sintetizat istoria acelor ani atat de limpede, incat am vrut neaparat sa impartasesc si cu altii claritatea gandirii tale, fara nici un pic de afectare sau de pretentie intelectualizanta — lucru care ni s-ar fi parut tuturor odios.
Iti multumesc ca ai stiut sa nu uiti si ca m-ai facut sa inteleg, amanuntit si colorat, in ce fel prezentul nu poate fi o surpriza daca acceptam sa privim trecutul cu ochii larg deschisi“.
Fotografia de pe coperta: Tatal si fiica, 1987 (arhiva familiei) .
