Dupa cum a observat Fanon, ratiunea are prostul obicei de a parasi scena pe care intra el, ca reprezentant al negrului.
Fara indoiala, e o situatie cu care se confrunta azi si est-europenii si alti europeni „periferici” atunci cind intra in triumviratul Europei Occidentale reprezentate de Franta, Germania si Marea Britanie.
Standardele se schimba.
Cartile se amesteca.
Situatia isi pierde normalitatea.
] Rasismul, dupa cum bine inteleg cei care au suferit si trec prin experienta sa, nu e niciodata rezonabil, ci se propune intotdeauna in moduri logice, reci.
Rasismul e mereu rational – spre amaraciunea multor analisti.
] Cel putin in termeni morali, albul e o masura inferioara, regretabila a umanitatii.
Problema nu poate fi insa ameliorata facind pur si simplu din negru noul standard, in special din cauza faptului ca istoria oamenilor negri nu s-a bucurat inca de sansa de a fi chestionata in termeni dincolo de conditiile suprematiei albe si ale rasismului antinegru.
Ca urmare, sarcina gindirii e ridicarea standardului umanitatii, trecind prin si dincolo de negru, alb, galben, rosu, de culoarea insasi, pina la conditiile standardelor insele.