Books about thinkers require a kind of unity that their thought may not possess.
This cautionary statement is especially applicable to Mikhail Bakhtin, whose intellectual development displays a diversity of insights that cannot be easily integrated or accurately described in terms of a single overriding concern.
Indeed, in a career spanning some sixty years, he experienced both dramatic and gradual changes in his thinking, returned to abandoned insights that he then developed in unexpected ways, and worked through new ideas only loosely related to his earlier concerns Small wonder, then, that Bakhtin should have speculated on the relations among received notions of biography, unity, innovation, and the creative process.
Unity--with respect not only to individuals but also to art, culture, and the world generally--is usually understood as conformity to an underlying structure or an overarching scheme.
Bakhtin believed that this idea of unity contradicts the possibility of true creativity.
For if everything conforms to a preexisting pattern, then genuine development is reduced to mere discovery, to a mere uncovering of something that, in a strong sense, is already there.
And yet Bakhtin accepted that some concept of unity was essential.
Without it, the world ceases to make sense and creativity again disappears, this time replaced by the purely aleatory.
There would again be no possibility of anything meaningfully new.
The grim truth of these two extremes was expressed well by Borges: an inescapable labyrinth could consist of an infinite number of turns or of no turns at all.
Bakhtin attempted to rethink the concept of unity in order to allow for the possibility of genuine creativity.
The goal, in his words, was a nonmonologic unity, in which real change (or surprisingness) is an essential component of the creative process.
As it happens, such change was characteristic of Bakhtin's own thought, which seems to have developed by continually diverging from his initial.
| Borges | An inescapable labyrinth could consist of an infinite number of turns or of no turns at all |
|---|
Stanford University Press (SUP) este editura Universității Stanford, situată în Stanford, California, SUA.
Fondată în 1892, Stanford University Press este una dintre cele mai vechi prese universitare din Statele Unite.
Este cunoscut pentru publicațiile sale academice în științe umaniste și sociale, cu un accent deosebit pe publicarea lucrărilor care contribuie la discursul academic și la avansarea cunoștințelor în diferite domenii.
SUP publică o gamă largă de cărți și reviste care acoperă subiecte precum istorie, literatură, filozofie, sociologie, științe politice, antropologie, drept și multe altele.
Presa se angajează să publice cercetări și burse academice de înaltă calitate, colaborând adesea cu savanți și instituții academice de top din întreaga lume.
Pe lângă publicațiile tipărite tradiționale, Stanford University Press oferă, de asemenea, publicații digitale și resurse online, inclusiv cărți electronice, ediții digitale ale revistelor și materiale suplimentare pentru cursurile academice.
Presa se străduiește să facă publicațiile sale accesibile unui public global de savanți, studenți, cercetători și cititori generali.
Stanford University Press este cunoscută pentru standardele sale editoriale riguroase, procesul de evaluare inter pares și angajamentul față de integritatea intelectuală.
Publicațiile sale sunt respectate pe scară largă în comunitatea academică și sunt adesea folosite ca surse autorizate în cercetare și predare.
În general, Stanford University Press joacă un rol semnificativ în diseminarea cunoștințelor academice și în stimularea anchetei intelectuale, reflectând misiunea și valorile Universității Stanford ca instituție de cercetare de top.
