Adevar Divin Miracolul constientizarii: introducere in practica meditatiei/thich nhat hanh

• 4 stele, bazat pe 1 voturi

Disciplina esentiala Ieri Allen a venit in vizita cu fiul sau Joey.

Joey a crescut atat de repede! Are deja sapte ani si vorbeste fluent in franceza si in engleza.

Foloseste chiar putine expresii argotice pe care le-a prins de pe strada.

Cresterea copiilor aici este foarte diferita de felul in care noi ne crestem copiii acasa.

Aici parintii cred ca „libertatea este necesara pentru dezvoltarea unui copil”.

In timpul celor doua ore in care Allen si eu discutam, Allen a trebuit sa stea cu ochii pe Joey.

Acesta se juca, sporovaia si ne intrerupea, facand imposibila o conversatie adevarata.

Eu i-am dat mai multe carti ilustrate pentru copii, dar s-a uitat putin la ele si le-a aruncat deoparte, intrerupandu-ne din nou discutia.

Joey avea permanent nevoie de atentia celor mari.

Mai tarziu, Joey si-a pus haina si a iesit afara sa se joace cu un copil din vecini.

L-am intrebat pe Allen: „Ti se pare usoara viata de familie?” Allen nu mi-a raspuns direct.

Mi-a spus ca, in ultimele cateva saptamani, de cand se nascuse Ana, el era capabil sa doarma oricat de mult.

In timpul noptii, Sue il trezeste – fiindca este si ea obosita - si ii cere sa vada daca Ana respira normal.

„Ma scol si ma uit la copil, iar apoi ma intorc si adorm din nou.

Uneori ritualul se petrece de doua sau trei ori pe noapte”.

„E mai usoara viata de familie decat cea de burlac?”, l-am intrebat eu.

Allen nu mi-a raspuns direct.

Dar am inteles.

I-am pus o alta intrebare: „Multi spun ca, daca ai o familie, te simti mai putin singur si esti mai in siguranta.

Este adevarat?” Allen a dat din cap aprobator si a mormait ceva cu voce joasa.

Dar eu am inteles.

Apoi Allen a spus: „Am descoperit o cale de a avea mai mult timp.

In trecut, obisnuiam sa consider ca timpul meu era impartit in mai multe parti.

O parte o rezervam pentru Joey, alta parte era pentru Sue, alta parte insemna ajutorul pentru cresterea Anei si alta pentru treburile casei.

Timpul care mai ramanea socoteam ca este al meu.

Puteam sa citesc, sa scriu, sa fac cercetari, sa merg la plimbare”.

„Dar acum, incerc sa nu imi mai impart timpul.

Consider ca timpul petrecut cu Joey si cu Sue este tot timpul meu.

Cand il ajut pe Joey sa-si faca temele, incerc sa gasesc cai de a vedea timpul lui ca fiind propriul meu timp.

Parcurgem lectia impreuna, ii impartasesc prezenta si caut sa fiu interesat de ceea ce facem in acel timp.

Timpul rezervat lui devine timpul meu.

Acelasi lucru se intampla in cazul lui Sue.

Cel mai remarcabil lucru este ca acum am un timp nelimitat pentru mine insumi!” Allen zambea in timp ce vorbea.

Eram surprins.

Stiam ca Allen nu invatase asta din lectura vreunei carti.

Era ceva ce descoperise el insusi in viata lui de zi cu zi.

Spalatul vaselor de dragul spalarii vasele Cu treizeci de ani in urma, cand era inca un novice la Pagoda Tu Hieu, imi era greu sa consider ca spalatul vaselor era o sarcina placuta.

In timpul sezonului ploios, cand toti calugarii se intorceau la manastire, doi novici gateau si spalau vasele pentru mai mult de o suta de calugari, uneori.

Nu exista sapun sau detergent.

Aveam doar cenusa, tarate de orez si de cocos si asta era totul.

Curatarea unei gramezi de farfurii era o sarcina dificila, mai ales iarna, cand apa era aproape inghetata.

Atunci trebuia sa incalzim un vas mare cu apa inainte de a ne apuca sa spalam toate vasele.

In zilele noastre, avem bucatarii echipate cu detergent lichid, bureti speciali pentru spalat si chiar apa calda curenta, ceea ce face ca lucrurile sa fie mult mai usoare si mai placute.

Acum este mai usor sa te bucuri de spalatul vaselor.

Oricine le poate spala repede, dupa care se poate aseza sa savureze o ceasca de cafea.

Pot sa ma gandesc la o masina de spalat rufe, desi eu imi spal lucrurile mele manual, dar o masina de spalat vase ar fi putin cam prea mult! In timp ce spalam vasele, ar trebui sa doar sa spalam vasele, ceea ce inseamna ca ar trebui sa constientizam deplin faptul ca spalam vasele.

La prima vedere, ar putea sa para ceva prostesc.

De ce sa dai atat de multa importanta unui lucru marunt? Dar aici este esenta.

Faptul ca stau si spal acele farfurii si vase este o realitate minunata.

Sunt pe deplin eu insumi, urmarindu-mi respiratia, constient de prezenta mea, de gandurile si actiunile mele.

Nu mai pot sa fiu aruncat la intamplare ca o sticla dusa de valuri de colo acolo.

Ceasca din maini In Statele Unite, am un prieten apropiat care se numeste Jim Forest.

Cand l-am intalnit prima data, cu opt ani.