Un critic literar ii adreseaza, in 1943, un memoriu Maresalului Antonescu, solicitandu-i ca Editura Fundatiilor Regale sa-si respecte obligatiile contractuale cu privire la tiparirea si difuzarea Istoriei literaturii romane de la origini pina in prezent (1941).
Acel document l-a transformat pe G.
Calinescu intr-un „antifascist“ dupa 23 August 1944.
Cel putin asa l-au considerat membrii Partidului Comunist din Romania, care, printre altele, dupa arestarea lui Ion Antonescu, au acaparat discutia despre „democratie“.
Numit director al ziarului Natiunea (autodeclarat „independent“), „divinul critic“ a facut confuzii intre real si imaginar, punandu-l pe Iuliu Maniu pe acelasi plan cu Popa Tanda, personajul lui Ioan Slavici.
Pentru asemenea comentarii, liberalii si taranistii l-au considerat „spaniol“, strecurand totodata numeroase aluzii la insanitatea mintala a „pacientului“ politic G.
Calinescu.
In 1946 si 1947, ilustrul carturar nu a fost contestat, ci denigrat pentru ca a respectat, uneori cu strictete, normativele Partidului National Popular, o sucursala a intelighentiei procomuniste.
Petre Constantinescu-Iasi, Gh.
Vladescu-Racoasa si Mihail I.
Dragomirescu au fost desemnati de P.
sa puna la cale aceasta diversiune.
Cand P.
s-a „autodizolvat“, lui G.
Calinescu si colegilor lui li s-a permis sa recunoasca faptul ca si-au facut datoria.
Si, ca rasplata dupa disparitia P.
si a oficiosului Natiunea, G.
Calinescu s-a trezit ca i se negase tacit dreptul de semnatura.
In Mizantropul optimist.
Calinescu si (de) stalinizarea Romaniei, George Neagoe reconstituie, in mare masura, traseul pe care cel mai important critic literar roman a ajuns sa faca parte din organizatiile de masa patronate de P.
Intii simpatizant al Uniunii Patriotilor (1944-1945), fictiune planificata de Stefan Foris, ulterior figura marcanta a Partidului National Popular (1946-1949), G.
Calinescu s-a aratat tot atit de impresionist in politica pe cit s-a dovedit a fi in exegeza.
Cartea Românească este o editură cu sediul în România.
Are o istorie de lungă durată și joacă un rol semnificativ în peisajul literar și cultural al țării.
Înființată în 1921, Cartea Românească a jucat un rol esențial în promovarea literaturii române, atât pe plan intern, cât și internațional.
A publicat lucrări de la autori români renumiți, precum și traduceri ale literaturii străine în limba română.
De-a lungul istoriei sale, Cartea Românească a contribuit la modelarea tradițiilor literare românești și la stimularea discursului intelectual.
A publicat o gamă largă de genuri, inclusiv romane, colecții de poezie, eseuri, piese de teatru și lucrări academice.
Pe lângă accent pe literatură, Cartea Românească a publicat și materiale educaționale, manuale și cărți de referință, susținând sistemul educațional și dezvoltarea intelectuală a țării.
De-a lungul anilor, Cartea Românească a câștigat recunoaștere pentru angajamentul său față de calitate și semnificație culturală.
Ea continuă să fie o editură respectată, păstrând și diseminând moștenirea literară românească, îmbrățișând totodată noi voci și perspective în literatura contemporană.
Cartea Romaneasca Mizantropul optimist. g. calinescu si (de)stalinizarea romaniei/george neagoe
