Mai degraba cealalta decat asta, lumea lui Ioan Es.
Pop se constituie pe masura ce se degradeaza (cum ar veni: la inceput a fost sfarsitul), poate tocmai de aceea (de)scrierea este, la autorul leudului fara iesire, un procedeu asemanator vivisectiei (var varful creionului sub piele pana unde/dau sub ea de mine), daca nu chiar autopsiei (de trei zile zaci acolo fara suflare), poetul fiind atat in pielea pacientului, cat si in a eroicului doctor Hallidonhill (atentie la motivul dedublarii, omniprezent in creatia sa).
Orice ar atinge cu degete puternice (in alta parte cu degetul acesta care creste nemilos impotriva-mi) acest Toma necredinciosul introvertit se transforma in rana deschisa pur(ulent)a, tot poetul fiind cel care, crezand – dar in felul sau, apropiat oarecum de modelul invocat adeseori in Jurnalul fericirii: Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!.
–, o tamaduieste prin descantec, totodata veghind cu strasnicie sa nu i se cicatrizeze prea devreme, ca sa nu zic niciodata.
Galaicu-PaunVolumul de fata este o selectie din cele mai frumoase carti ale poetului, editate intre anii 1994-2011: Leudul fara iesire(1994), Porcec (1996), Pantelimon 113 bis (1999), Petrecere de pietoni (2003), Lumile livide /The Livid Worlds (2004), No Exit (2007), Unelte de dormit (2011).
