Oameni de porumb este romanul cel mai cunoscut si in acelasi timp cel mai ermetic al lui Miguel Angel Asturias, in care cititorul penduleaza necontenit intre real si magic, fascinat de sunete, de descrieri, de simboluri si de metafore.
Este povestea infruntarii crancene dintre doua lumi: pe de o parte, comunitatile indigene, pastratoare ale culturii maya, cu miturile, legendele si traditiile ancestrale; pe de alta parte, societatea moderna care le aduce acestor oameni doar un viitor nedeslusit si dezumanizat.
Realismul magic, care isi va gasi mai tarziu consacrarea prin autori ca Juan Rulfo si Gabriel García Márquez, se desavarseste la Asturias intr-un limbaj suprarealist, incarcat de imagini memorabile.
Miguel Angel Asturias (1899-1974) s-a nascut in Guatemala.
Dupa incheierea studiilor universitare in tara sa natala, a plecat la Paris.
Acolo si-a terminat prima carte, Legendele Guatemalei, care a fost publicata la Madrid in 1930 si apoi, tradusa in franceza, in Cahiers du Sud, cu o prefata a lui Paul Valery.
Tot la Paris si-a scris primul roman, Presedintele, care a putut fi publicat abia dupa caderea dictaturii din Guatemala.
A scris mai multe romane, volume de poeme si piese de teatru, dar romanul Oameni de porumb (1949) este considerat in mod unanim drept capodopera sa.
Miguel Angel Asturias a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatura in 1967.
| Lumi | Pe de o parte comunitatile indigene pastratoare ale culturii maya cu miturile legendele si traditiile ancestrale |
|---|
Univers Oameni de porumb/miguel angel asturias
