„In obiecte umane, principiul poetic e o imagine desfasurata in avalansa, o notatie ce merge in catastrofa si care sare imediat intr-un scenariu fantasmatic dus regulat, la rindu-i, in parabola.
Notatia transformata in vedenie, cam ca la Ion Muresan, proiecteaza un film de concrete anxioase si de peripetii in metafizic, nonsalant relatate.
Caci intr-acolo se uita – si acolo vede – Teodor Duna, poet cu o forta imaginativa eruptiva, dar ritualizata.
Iar de vazut, vede si el cum «cadavrele se descompun» si face reportajul – nu clinic insa, ci fantasmatic – al unei agonii.
Totul intr-o materialitate imaginativa si o acuitate existentiala proprii doar poetilor cu viziune.
“ - Al.
Cistelecan „Pentru suprarealisti, obiectele sint forte demonice, acumulari oarbe de materie in spatiu si timp.
Pentru neoexpresionistul Teodor Duna, obiectele sint corpuri care mimeaza viata, care se joaca «de-a viul» in toate lumile posibile.
Ca in Comala lui Juan Rulfo, obiectele umane ale lui Duna se fac si se desfac in acord cu propriile legi interioare, viseaza si iubesc «la o mie de metri deasupra lor», cartografiaza «viata de sub unghii» si «spatiile amneziei», prospecteaza «tarimul kauf» si «groapa adinca din piept».
Comala lui Duna e insa si lumea in care inaintezi, mereu de la capat, prin formele poeziei, si ea un trup viu care se misca si se transforma.
O lume cu totul noua, care nu seamana cu nimic din ce putem citi azi in poezia romaneasca si in care Teodor Duna este pe cit de singur, pe atit de adevarat.
“ - Simona Sora „Am scris cartea asta in citeva saptamini.
E tot ce pot ? i vreau sa spun legat de ea.
Despre unele lucruri – cum ar fi a? a-zisele aser? iuni fantasmatice despre propria poezie – e mai in? elept sa nu vorbe? ti.
Acum citeva luni, cind obiectele au tacut, am vrut sa ma gindesc la mine.
Nu am reu? it.
Am avut atunci – brusc ? i probabil fara nici o legatura cu nimic – imaginea unui om mai degraba obi? nuit care, pe la noua ? i un sfert diminea? a, alergind dupa tramvai, depa? e? te recordul mondial la viteza.
Apoi se a? aza pu? in transpirat pe singurul scaun liber ? i pina la primul semafor a? ipe? te.
Apoi nu m-am mai gindit la nimic.
? i nici n-am mai incercat.
“ - Teodor Duna.
Cartea Românească este o editură cu sediul în România.
Are o istorie de lungă durată și joacă un rol semnificativ în peisajul literar și cultural al țării.
Înființată în 1921, Cartea Românească a jucat un rol esențial în promovarea literaturii române, atât pe plan intern, cât și internațional.
A publicat lucrări de la autori români renumiți, precum și traduceri ale literaturii străine în limba română.
De-a lungul istoriei sale, Cartea Românească a contribuit la modelarea tradițiilor literare românești și la stimularea discursului intelectual.
A publicat o gamă largă de genuri, inclusiv romane, colecții de poezie, eseuri, piese de teatru și lucrări academice.
Pe lângă accent pe literatură, Cartea Românească a publicat și materiale educaționale, manuale și cărți de referință, susținând sistemul educațional și dezvoltarea intelectuală a țării.
De-a lungul anilor, Cartea Românească a câștigat recunoaștere pentru angajamentul său față de calitate și semnificație culturală.
Ea continuă să fie o editură respectată, păstrând și diseminând moștenirea literară românească, îmbrățișând totodată noi voci și perspective în literatura contemporană.
