Corpus-ul textelor aristotelice da seama, pentru orice cultura moderna, de istoria mobila a traditiei peripatetice: lucrarilor strict autentice ale lui Aristotel li se adauga altele din peripatetismul grec, arab si latin.
Astfel, Aristotel este o sursa greaca a filosofiei, dar si un mobil recurent al filosofiei universale, modificat de trecerea prin istoria ei.
De aceea, traducerea si comentarea lui au reusit, de mai multe ori in ultimele doua milenii, sa determine nasterea unor mari culturi filosofice.
A-l traduce unitar si complet este o sansa a limbii romane de a deveni o limba a filosofiei.
Natura lui Aristotel are la baza o idee simpla, care priveste faptul de a fi in altul.
Pentru ca toate lucrurile acestei lumi sunt in miscare, in loc, in timp, dar si in imobila lor posibilitate de a fi natura, ele devin obiectul stiintei nascute in aceasta carte.
Prima fizica a culturii noastre este o poveste despre succesivele invelisuri care alcatuiesc natura.
Lucrurile stau aici intr-un univers finit si plin, gratie naturii care le contine; dar istoriei acestei carti ii urmeaza comentariile antice si medievale, in care s-a nascut si fizica moderna, gratie culturii care a transmis cartea lui Aristotel.
