Relatarile despre chinurile si moartea primilor martiri s-au pastrat pana la noi in forma asa-numitelor acte ale sfintilor.
Crestinii primari considerau a fi de prima importanta consemnarea ultimelor fapte si cuvinte ale unui martir si unul dintre ei era in mod frecvent imputernicit sa indeplineasca aceasta sarcina.
In completare la propriile lor relatari, ei puteau extrage din procesele verbale ale tribunalelor, cu toate ca acestea nu le erau mereu accesibile inainte de perioada lui Constantin.
Faptul de a fi crestin constituia o nelegiuire atat de mare, incat procesul verbal al proceselor era inregistrat cu grija si pastrat de o guvernare metodica cum era cea romana.
Din timpul lui Domitian, daca nu chiar de la o data mai timpurie, chiar numele de crestin expunea o persoana pedepsei cu moartea.
Daca era adusa informatia despre un om cu privire la faptul ca era crestin, acesta era citat in fata unui magistrat si i se poruncea sa jertfeasca unui zeu oarecare, adesea geniului imparatului care domnea.
Raspunsul obisnuit era: Sunt crestin si nu voi jertfi idolilor si murdarelor duhuri rele.
Atunci, se foloseau torturi pentru a obliga la ascultare, iar daca acestea dadeau gres, acuzatul era condamnat la moarte.
Atunci cand martirul accepta cu bucurie condamnarea la moarte din partea persecutorilor si ia judecata asupra sa, el marturiseste ca unul, adevaratul si singurul Dumnezeu este Ziditorul care a facut toate lucrurile si Care il va invia din morti.
Marturisirea este intarita prin moartea marturisitorului.
Jertfindu-se pe sine, martirul afirma ca Dumnezeu este Creatorul care da viata si, in acelasi timp, neaga zeii falsi si lipsiti de viata ai prigonitorilor sai, carora refuza sa le aduca jertfe.
In actul martiric se reveleaza adevarata relatie dintre Dumnezeu si lume.
Pentru crestinul primelor veacuri, moartea prin martiriu era dovada suprema a credintei sale ca singura sursa a vietii si a nadejdii omului este Dumnezeu.
| Era | Sunt crestin si nu voi jertfi idolilor si murdarelor duhuri rele |
|---|
Herald Tribune, denumit adesea International Herald Tribune (IHT), a fost un ziar renumit cu o lungă istorie în furnizarea de știri internaționale.
A fost înființat inițial în 1887 ca ediția europeană a New York Herald de către James Gordon Bennett Jr.
De-a lungul anilor, a câștigat o reputație pentru raportarea aprofundată a afacerilor globale, afaceri, cultură și politică.
În 1967, The New York Times Company a achiziționat ziarul și l-a redenumit International Herald Tribune.
Sub acest nou nume, a continuat să servească drept o sursă principală de știri internaționale, adresându-se în primul rând unui public expatriat și cititorilor vorbitori de limbă engleză din afara Statelor Unite.
Ziarul era cunoscut pentru acoperirea cuprinzătoare a evenimentelor mondiale și pentru rețeaua sa de corespondenți de pe tot globul.
În 2013, The New York Times Company a redenumit International Herald Tribune ca The International New York Times, cu scopul de a-l alinia mai strâns cu ziarul său emblematic, The New York Times.
Această mișcare a reflectat importanța tot mai mare a platformelor digitale și dorința de a crea un brand global unificat.
În timp ce ediția tipărită a International Herald Tribune și-a încetat publicarea odată cu rebranding, prezența sa digitală a continuat sub numele de The International New York Times.
Această platformă digitală a oferit cititorilor din întreaga lume acces la aceeași jurnalism și analiză de înaltă calitate care au distins ziarul de peste un secol.
The International New York Times, la fel ca predecesorul său, și-a menținut angajamentul de a furniza rapoarte cu autoritate despre afaceri internaționale, afaceri, cultură și multe altele, asigurându-se că cititorii rămân informați despre evoluțiile de pe tot globul.
Herald Patimirile sfintilor martiri |
