Doi tarani care locuiesc pe malul unui rau, unul pe malul stang, celalalt pe malul drept, sunt mereu nemultumiti.
Primul, pentru ca dimineata, cand isi lucreaza pamantul, soarele bate pe malul drept, al vecinului, iar malul sau e in umbra.
Al doilea, pentru ca seara, cand are vreme sa taie lemnele, soarele bate pe malul stang, iar el trebuie sa munceasca aproape in intuneric.
Nici nevestele taranilor nu sunt multumite de cum bate soarele pe rufele intinse la uscat.
Una e nemultumita dimineata, cealalta seara.
Dar cum sa te invrajbesti cu vecinul tau doar pentru ca soarele bate dimineata intr-o parte, iar dupa-amiaza in cealalta, asa cum face de cand e lumea? Ei bine, aceasta e intrebarea la care povestea, sub masca unei snoave populare, ne invita sa gasim raspunsul alaturi de doi copii, baietelul de pe malul stang si fetita de pe malul drept.
Cand, in urma unei secete, raul scade si bolovanii din albie ies la suprafata, cei doi copii se intalnesc la mijloc.
Nu le pasa de inchipuirile parintilor, vor doar sa se joace impreuna.
Dar cand vin iar ploile si apa creste, nu se mai pot intalni.
Vor reusi cei doi copii sa stinga vrajba si sa uneasca malurile raului printr-un pod?Povestea se termina frumos, dar noi, cititorii, nu trebuie sa uitam de prima intrebare de mai sus.
Nu cumva si in lumea noastra, de multe ori, conflictele pornesc de la nimicuri, inchipuiri si invidie? Poate n-ar trebui sa uitam ca soarele e la fel de darnic cu toti.
