„In Religii australiene Eliade ofera o critica explicita a «analfabetismului religios al atatora dintre cei care scriu despre religiile primitive» si argumenteaza in favoarea istoricitatii acestora, impotriva atat a evolutionistilor cat si a decadentistilor romantici, care vad dezvoltarea religiei ca pe o miscare liniara de la simplu la complex, primii «in sus», iar ultimii «in jos».
Aceste abordari, si altele, sunt aplicate la datele despre religiile aborigenilor australieni - Zei Supremi, Eroi Culturali, rituri de initiere si mortuare, vraci.
Eliade manevreaza sursele clasice cu judecata echilibrata a istoricului si selecteaza aspectele valoroase ale celor mai bune autoritati moderne, intre care Berndt, Elkin, Stanner si Petri.
