In decembrie 1945, un taran arab a facut o descoperire arheologica uimitoare in Egiptul de Sus.
Acesta a recunoscut mai tarziu ca unele texte s-au pierdut - arse sau aruncate.
Dar ce a ramas este uimitor: vreo cincizeci si doua de texte din primele secole ale erei crestine - inclusiv o culegere de evanghelii crestine timpurii, necunoscute pana atunci.
Pe langa Evanghelia lui Toma si Evanghelia lui Filip, descoperirea includea Evanghelia Adevarului si Evanghelia catre Egipteni, care se prezenta drept „[cartea sacra] a Marelui [Spirit] Nevazut“.
Un alt grup de texte consta din scrieri atribuite adeptilor lui Isus, precum Cartea secreta a lui Iacob, Apocalipsa lui Pavel, Scrisoarea lui Petru catre Filip si Apocalipsa lui Petru.
A devenit curand clar ca ceea ce Muhammad ‘Ali a descoperit la Nag Hammadi erau traduceri copte, facute cu aproximativ 1500 de ani in urma, ale unor manuscrise si mai vechi.
Originalele fusesera scrise in greaca, limba Noului Testament.
*Cele cincizeci si doua de scrieri descoperite la Nag Hammadi lasa doar sa se intrevada complexitatea miscarii crestine timpurii.
Incepem sa ne dam seama ca cea ce numim crestinism - si identificam drept traditie crestina - reprezinta in realitate numai o mica selectie de surse specifice, alese dintre duzini de altele.
Cine a facut aceasta selectie si din ce motiv? De ce au fost celelalte scrieri excluse si interzise ca „erezie“? Ce le facea sa fie atat de periculoase? Acum, pentru prima oara, avem ocazia sa aflam cate ceva despre cea mai veche erezie crestina; pentru prima oara, ereticii pot vorbi in numele lor.
Crestinii gnostici au exprimat fara indoiala idei odioase ortodocsilor.
De exemplu, unele din aceste texte gnostice pun la indoiala faptul ca toata suferinta, truda si moartea se datoreaza pacatului omenesc, care, in versiunea ortodoxa, a maculat o creatie la origine perfecta.
Altii vorbesc de elementul feminin al divinitatii, preamarindu-l pe Dumnezeu ca Tata si Mama.
Altii, inca, sugereaza ca invierea lui Christos trebuie inteleasa simbolic, nu literal.
Cateva texte radicale ii denunta chiar, ca eretici, pe crestinii catolici, care, desi „nu inteleg misterul.
se lauda ca misterul adevarului le apartine doar lor.
“ Astfel de idei gnostice l-au fascinat pe psihanalistul C.
Jung: el a crezut ca acestea exprima „cealalta fata a mintii“ - gandurile spontane, inconstiente, pe care orice ortodoxie le cere adeptilor sai sa le reprime.
In mod traditional, istoricii ne-au spus ca ortodocsii au combatut conceptiile gnostice din motive religioase si filozofice.
Fara indoiala ca da; dar cercetarea nou descoperitelor surse gnostice propune si o alta dimensiune a controversei.
Ea sugereaza ca aceste dezbateri religioase - probleme privind natura lui Dumnezeu sau a lui Christos - au in acelasi timp implicatii sociale si politice cruciale pentru dezvoltarea crestinismului ca religie institutionala.
In termenii cei mai simpli, acele idei avand implicatii contrare respectivei dezvoltari au ajuns sa fie calificate ca „erezie“; ideile care implicit o sprijineau, au devenit „ortodoxe“.
Studiind textele de la Nag Hammadi, impreuna cu surse cunoscute de mai bine de o mie de ani din traditia ortodoxa, putem vedea cum religia si.
| Uimitor | Vreo cincizeci si doua de texte din primele secole ale erei crestine inclusiv o culegere de evanghelii crestine timpurii necunoscute pana atunci |
|---|---|
| Jung | El a crezut ca acestea exprima cealalta fata a mintii gandurile spontane inconstiente pe care orice ortodoxie le cere adeptilor sai sa le reprimein mod traditional istoricii neau spus ca ortodocsii au combatut conceptiile gnostice din motive religioase si filozofice |
Herald Tribune, denumit adesea International Herald Tribune (IHT), a fost un ziar renumit cu o lungă istorie în furnizarea de știri internaționale.
A fost înființat inițial în 1887 ca ediția europeană a New York Herald de către James Gordon Bennett Jr.
De-a lungul anilor, a câștigat o reputație pentru raportarea aprofundată a afacerilor globale, afaceri, cultură și politică.
În 1967, The New York Times Company a achiziționat ziarul și l-a redenumit International Herald Tribune.
Sub acest nou nume, a continuat să servească drept o sursă principală de știri internaționale, adresându-se în primul rând unui public expatriat și cititorilor vorbitori de limbă engleză din afara Statelor Unite.
Ziarul era cunoscut pentru acoperirea cuprinzătoare a evenimentelor mondiale și pentru rețeaua sa de corespondenți de pe tot globul.
În 2013, The New York Times Company a redenumit International Herald Tribune ca The International New York Times, cu scopul de a-l alinia mai strâns cu ziarul său emblematic, The New York Times.
Această mișcare a reflectat importanța tot mai mare a platformelor digitale și dorința de a crea un brand global unificat.
În timp ce ediția tipărită a International Herald Tribune și-a încetat publicarea odată cu rebranding, prezența sa digitală a continuat sub numele de The International New York Times.
Această platformă digitală a oferit cititorilor din întreaga lume acces la aceeași jurnalism și analiză de înaltă calitate care au distins ziarul de peste un secol.
The International New York Times, la fel ca predecesorul său, și-a menținut angajamentul de a furniza rapoarte cu autoritate despre afaceri internaționale, afaceri, cultură și multe altele, asigurându-se că cititorii rămân informați despre evoluțiile de pe tot globul.
Herald Scripturile gnostice de la nag hammadi | elaine pagels
