Privind retrospectiv, unul dintre efectele adverse, dar predictibile ale Legii nr.
138/2014 a fost acela al ivirii unor controverse in jurul celebrei de acum norme inscrise in cuprinsul prevederilor art.
121 din Legea nr.
76/2012.
Insuficienta explorare doctrinara a acestui subiect pana in prezent, in pofida timpului generos scurs de la momentul intrarii in vigoare a Legii nr.
138/2014, a condus, in mod previzibil, la cronicizarea acestor dispute.
Acesta este contextul in care vede lumina tiparului prima incursiune pe taramul suprimarii mecanismului consacrat de prevederile art.
200 NCPC (cercetare), ce isi propune, ca reactie la aceasta realitate, nu atat sa stopeze propagarea unor asemenea divergente de opinii, cat sa contribuie la limpezirea acestora; rod al unei analize doctrinare aprofundate si al unor adanci si indelungi reflectii stiintifice, aceasta deschide, acolo unde este cazul, orizonturi de cercetare neatinse pana in prezent, propunand o noua abordare, oferind, totodata, si o interpretare neutra, in permanenta insotita de argumente si racordata la ratiunile reglementarilor incidente; in aceasta ordine de idei, sunt examinate critic, din diferite unghiuri, numeroase opinii exprimate in doctrina scrisa (inclusiv in cea online) si cu prilejul unor conferinte.
Lucrarea este, in esenta sa, axata pe cele trei institutii procesuale-cheie interferente la care face referire norma-nucleu inscrisa in cuprinsul dispozitiilor art.
121 din Legea nr.
76/2012, i.
procedura de regularizare, respectiv incidentele procedurale si procedurile speciale.
Structura lucrarii este si ea, in buna masura, previzibila, avand doua diviziuni aflate intr-o succesiune logica – i.
Partea generala si Partea speciala.
In esenta, Partea generala trateaza, in abstracto, fundamentele ineditului mecanism al suprimarii procedurii de regularizare, in vreme ce Partea speciala examineaza, in concreto, unele cereri incidentale (vazute ca modalitati procedurale de obiectivare a incidentelor procedurale) extrase din fasa de legiuitor de sub guvernamantul procedurii de regularizare si compatibilitatea anumitor proceduri speciale cu procedura prevazuta de dispozitiile art.
200 NCPC, cu indicarea argumentelor pentru care acestea din urma s-ar preta sau nu la regularizare.
„Universul Juridic” este o editură românească specializată în literatură și materiale juridice.
Numele poate fi tradus în „The Legal Universe” în engleză.
Edituri precum Universul Juridic se concentrează adesea pe producerea de cărți, reviste și alte materiale legate de studii juridice, jurisprudență și practica juridică.
Caracteristicile cheie ale editurilor juridice, inclusiv Universul Juridic, pot include: 1.
Publicații juridice: Aceste edituri lansează adesea cărți juridice, manuale, dicționare juridice și materiale de referință care acoperă diferite aspecte ale dreptului.
Reviste și periodice: editurile juridice pot publica reviste sau periodice juridice care prezintă articole, analize și actualizări privind evoluțiile juridice, cazurile și legislația.
Materiale educaționale: Ei pot produce materiale pentru educația juridică, inclusiv ghiduri de studiu, cărți de pregătire pentru examene și materiale pentru studenții la drept.
Ghidurile practicienilor: Editurile juridice oferă adesea resurse pentru practicienii în drept, cum ar fi ghiduri privind procedurile juridice, analiza jurisprudenței și sfaturi practice pentru avocați.
Colaborarea cu autorii: Aceste edituri colaborează cu jurnaliști, profesori și profesioniști din domeniul juridic pentru a aduce cititorilor lor conținut autorizat și actualizat.
Platforme online: Pe lângă publicațiile tipărite tradiționale, multe edituri juridice au adoptat platforme digitale pentru a oferi versiuni electronice ale materialelor lor, baze de date online și instrumente de cercetare juridică.