Sfantul Petru, personaj central al Noului Testament, prinþ al Apostolilor, cum a mai fost numit, reprezinta piatra fundamentala pe care Iisus ªi-a zidit Biserica Sa.
El, Simon, umilul pescar, caruia Hristos ii va schimba, inca de la prima intalnire, numele in Petru, va fi, dupa cum ni-l prezinta Evangheliile, cel mai intreprinzator din grupul celor doisprezece, ocupand o poziþie dominanta, ca reprezentant ºi interpret al acestora, ºi primul caruia i S-a aratat Iisus inviat.
El este animatorul ºi conducatorul Bisericii primare din Ierusalim, pentru a se dedica ulterior activitaþii de misionar mai intai printre iudei, apoi printre pagani, impunandu-ºi autoritatea ºi prestigiul in determinarea orientarilor pastorale ºi teologice.
Cu momentele sale de generozitate ºi incredere, dar ºi cu nesiguranþele ºi chiar tradarile sale, el ramane cel mai apropiat fiecaruia dintre noi.
Mereu iubit de Iisus, Care ii va conferi un rol deosebit, instituindu-l „pastorul turmei” Sale, Petru va face suprema dovada a credinþei prin martiriul suferit la Roma, sub Nero.