Ai pus in mine mama, prea mult soare, ai presarat nedrept de mult piper, asa incat, din ciorba nascatoare, nu ma putea hrani sub acest cer.
Pentru ca, mama, rece sau fierbinte, amestecul m-a-mpins spre lacomie, si nu mi-ai dat suficienta minte sa pun in loc de somn o insomnie.
Daca dormeam, veneau in vis strigoii din alte vremi, din alte regnuri poate, sa-mi spele matele in apa ploii cazuta-n zori, peste maternitate.
Si iata, mama, soare cu piper: un gand letal capabil sa omoare constructia din lut aurifer pe care-o calca viata in picioare.