Patru prieteni au plecat la padure.
Trei dintre ei, cei mai mari, poate adulti, stiu exact ce vor: sa prinda o pasare.
Au luat cu ei plase si o colivie.
Sunt foarte bine pregatiti si au un plan.
Cel mai mic, poate copil, nu are si el o plasa de prins pasari, colivia e prea mare ca s-o poata tine si mai ramane si in urma celorlalti care merg grabiti si nu pierd vremeapentru ca au un plan.
Trebuie neaparat sa prinda pasarea.
De ce? Nu se stie.
Sunt multe lucruri pe care oamenii mari le fac fara sa dea vreo explicatie.
Dar cel mai mic nici nu se gandeste la asta.
El nu-si poate stapani impulsul de a spune prietenos pasarii „Salut, puiut!” si de a zadarnici in repetate randuri si in moduri din ce in ce mai amuzante tentativele celor mari.
Oare cel mai mic nu e de fapt cel mai intelept? S-a obtinut vreodata ceva durabil cu forta? Prietenia e mult mai puternica, ne invata aceasta poveste (cu paginile cartonate integral si cu colturi rotunjite) pentru care autorul a ales ca motto cunoscutele cuvinte ale lui Albert Einstein: „Pacea nu poate fi pastrata cu forta, ci numai prin buna intelegere.
| Vor | Sa prinda o pasare |
|---|---|
| Einstein | Pacea nu poate fi pastrata cu forta ci numai prin buna intelegere |
