Inainte de a ma naste, eram un foarte bun inotator.
In lichidul amniotic ma simteam ca pestele in apa.
Mama a stiut, asa cum numai mamele pot sti, ca poarta in pintece un inotator de performanta, si a inceput sa creasca.
Din dragoste pentru mine, mama a devenit uriasa.
Aveam acum la dispozitie un bazin olimpic plin cu lichid amniotic.
Bateam suta de metri in secunde din ce in ce mai putine.
Inotam intr-o tacere perfect etansa.
Luni de zile m-am antrenat pentru o medalie, aveam toate motivele sa sper la aur.
Dar mama a inceput intr-o zi sa descreasca.
Apoi i s-a rupt apa, iar mie mi s-a rupt tacerea.
M-am trezit tipind.
La git aveam o medalie insingerata.
