Auzisem ca nemtii, mai ales astia capitalisti, sunt reci, inospitalieri, distanti, neprimitori, cu aere de superioritate.
Surpriza, insa.
Frau Maria este plina de caldura si ne face sa ne simtim ca intr-un sat maramuresean, ca in satul de origine al sotului dansei si al sotiei mele.
Da, aceste doua persoane sunt si consateni, si rude, dar nu se cunosc.
Chiar daca nenea Alex ar fi ramas in tara, tot nu ar fi fost apropiati, diferenta mare de varsta, neamuri multe, familii mari, multi unchi, matusi, verisori.
Razboiul face minuni uneori, apropie semenii, mai ales la necaz.
Nu cred ca pentru asa ceva e nevoie de conflicte, de batalii, de crime, sunt si alte solutii, cele pasnice, de intelegere intre capetele infierbantate.
De ce, oare, tanarul Alexandru, taran harnic maramuresean, a trebuit sa-si paraseasca tinutul, familia, padurea, pasunea, plugul, animalele? De ce a trebuit sa-si faca viata printre straini? De ce, de ce, de ce? Ioan Cosmuta, in Undeva, pe Frontul de Vest.
