Poate că drumul de la cine naiba ești până la te iubesc nu e chiar atât de lung dar Alek și Zhavia au pornit de fiecare dată cu stângul.
Oricât de mult și-au dorit până acum să depună armele unul în fața celuilalt niciodată nu au făcut-o în același timp. Și cu toate astea când sunt unul în preajma celuilalt Zhavei nu îi mai pasă de siguranța inimii sale și uită să o mai protejeze iar Alek realizează că ura nu e singurul sentiment care-i curge prin vene.
Zhavia îi amintește lui Alek de persoana care era înainte să aibă inima frântă. Alek își dă seama că fata cu veștile proaste s-ar putea de fapt să fie miracolul la care a încetat să mai spere.
Zhavia decide să nu mai lupte împotriva singurului om care o face să se îndoiască de toate credințele și principiile sale.
Alek își dă seama că poate și-a consumat toată ura iar acum nu i-a mai rămas decât dragostea și că dacă încearcă ar putea să se împace cu trecutul.
E nevoie de o inimă frântă ca să recunoască o alta și poate că tot așa se și vindecă făcând schimb de bucăți până când cioburile uneia se potrivesc în cealaltă. Alek și Zhavia decid să depună armele. Și dacă o fac în același timp poate că ar putea fi fericiți...