Numai cine nu a trait poate idealiza viata. (Ileana Vulpescu) Carnetul din Port-Hart este povestea unor destine, a unor oameni fiecare cu norocul lui.
Destine supuse unui destin mai cuprinzator, caruia nu ne putem sustrage, asa cum nu ni-l putem evita nici pe cel individual.
Acest destin atotcuprinzat este istoria.
Ea inalta si coboara, fericeste si sfarama atat destine individuale cat si destine colective: destinul omului, destinul tarii in care s-a nascut, in care traieste.
Sunt oameni norocosi, dupa cum sunt si oameni fara noroc: oriunde si oricand.
La fel sunt si tari fara noroc.
Acest oricand depinde mult de locul in care te-a harazit soarta: si pe tine, om, si tara ta.
Asta si-a dat osteneala sa infatiseze romanul Carnetul din Port-Hart.
Altminteri nu si-a pus in gand sa-nvete pe nimeni nimic.
Pentru invatatura si pentru invataminte avem istoria, care se poate lesne lipsi de toti romancierii...