Wallner, Wolfgang F. Elihu

• 3 stele, bazat pe 1 voturi

• Elihu. Însemnări moştenite din veşnicie După experimentul lui Alain Aspect de mecanică quantică (în anii ’80), a apărut ca o certitudine faptul că particulele atomice fie comunică cu o viteză mai mare decât cea a luminii, fie nu sunt separate în realitate.
• Separarea există numai în ochii celui care observă. Autorul a asociat această interpretare cu situaţia Big Bang.
• Din aceasta se poate trage concluzia că toate particulele, toate fenomenele universului sunt legate una de alta şi interdependente, deoarece nu există niciun loc de unde particulele ar putea proveni.
• Prin urmare, există o responsabilitate absolută în privinţa sarcinii fiinţei umane, întrucât noi suntem particule conştiente ale universului!
• O ipoteză adiţională este aceea că, pentru supravieţuirea unei culturi, este necesară o anumită condiţie a psihicului: ipoteza unei existenţe pline de sens.
• Până acum, credinţa religioasă ar fi rezultatul acestei ipoteze în civilizaţia noastră. În cartea sa, Elihu, Wolfgang Wallner încearcă să extragă o teologie din această filozofie: fiinţa-Dumnezeu din fiinţa omenească însăşi! În cărţile sfinte ale religiilor iudaice, islamice şi creştine (religiile monoteiste) se percepe că o astfel de evoluţie este deliberată şi făcută cu intenţie.
• Dar acelaşi lucru se poate deduce şi din alte religii şi din mituri.
• Pasul spre a fi Dumnezeu trebuie să fie făcut într-un mod conştient, întrucât reprezintă o sinteză a celor două emisfere cerebrale – deci include şi logica şi simţirea.
• Acest pas înseamnă recunoaşterea şi acceptarea responsabilităţii pentru întreaga creaţie.
• Pornind de aici, este de înţeles de ce, în cartea Elihu, Dumnezeu poate spune: iar dacă anihilez întregul univers al unei fiinţe umane, nu se va observa nimic pe suprafaţa Creaţiei!