Daksha Jurnalul unui calator in timp. vol 2, asyrah

• O stea, bazat pe 1 voturi

• ”Despre Maru se știa că a fost un bun cunoscător al tainelor timpului primordial.
• Foarte puține ființe l-au întâlnit față în față pentru că nu-i plăcea să păstreze o formă fizică concretă și constantă. El lua forme diferite în funcţie de situaţie şi de fiinţele cu care venea în contact.
• De la corpul unui copil în pântecele mamei, a unei simple flori sau chiar a unei aparent banale pietre, el sugera întotdeauna prin imagini calea de urmat.
• Vorbea foarte puţin pentru că prefera simbolismul gesturilor și imaginilor. În acest mod, el puncta esenţa informației pe care dorea să o transmită și din acest motiv puţine fiinţe puteau să-i înțeleagă mesajul.” ”În scurt timp am simțit că nava s-a pus în mișcare.
• Am încercat să înțeleg modalitatea de deplasare, însă nu reușeam.
• Era un mister total.
• Părea că se mișcă singură, ca un balon în vânt.
• După ce s-a orientat către Soare, văzând steaua noastră drept în față am simțit un mic impuls, ca și cum nava ar fi accelerat rapid.
• Imaginea stelei a dispărut brusc și în fața mea se vedea acum un vortex luminos, presărat din când în când de câte o licărire mai puternică. Am observat că structura acestui tunel era aproximativ asemănătoare cu structura văzută când am fost prima dată pe Edna în plan astral, pornind din starea de veghe. Întregul drum îl pot asemăna cu un fel de înşurubare în spaţiul cosmic, de parcă întreaga galaxie se ordona precum un vortex în jurul navei.” ”Revenirea la conștiința de sine a fost însoțită de perceperea unor raze de lumină ce imi ieşeau din piept.
• Aphu era lângă mine, desfăcând dispozitivele montate pe brațe la plecarea de pe Pământ.