Intr-o scurta vizita in Romania, am poposit in casa prietenilor mei Nutu si Slavia Carmazan, care au avut rabdarea intr-o noapte sa ne uitam pe ecranul laptop-ului meu la sute de fotografii selectate de mine din nenumaratele pe care le scanasem.
Mi-au spus ca trebuie neparat sa facem o carte si am pus in miscare mecanismul acestui proiect obligatoriu.
Eu nu voiam sa se uite ca, in perioada tineretii mele, in Romania se faceau filme bune (cam 30 pe an), pe bani extrem de putini si cu oameni extrem de talentati, care isi faceau aceasta meserie nobila intr-o celula de marimea unei tari.
Filmele acelor Sisifi ai culturii mergeau uneori la festivaluri internationale si nu de multe ori se intorceau acasa cu premii prestigioase.
Aveam impresia ca de la nastere fotografiez lumea filmului, ca de la inceput am devenit de-al lor.
Am primit botezul de la actori, de la regizori si mai ales de la operatori, pe care ii consideram fratii mei.
Scenaristi de mare talent, scenografi sensibili, care dadeau nastere la lumi trecute, la lumi de basm.
Mi-a fost greu sa ma desprind de acesti oameni extraordinari si de timpul in care eram impreuna in locatiile de filmare.
Nu aveam embargou pentru niciun regizor.
De obicei se statea zile, saptamani, sau chiar luni la o filmare.
Nu ma puteam bucura mai mult de cateva ore, sau cel mult cateva zile la un film.
Lucrand pentru revista „Cinema”, trebuia sa cutreier locurile de filmare si imi petreceam timpul mereu pe graba.
O graba care ma stimula si imi dadea motivatia cunoasterii, a curiozitatii din interiorul acelei lumi fabuloase.
Consideram ca sunt martor la o istorie pe careacesti oameni extraordinari o scriau in imagini, cu adevarat una dintre cele mai grele munci de creatie din perioada comunista.
Nu stiti ce greu se lucra cu o intreaga adunatura de oameni din marea echipa a filmului, dar si ce placere era sa lucrezi cu mari actori.
Cu adevarat se forma o familie care avea respectul ierarhic al unei echipe, al familiei - Emanuel TanjalaEmanuel Tanjala, unul dintre cei mai cunoscuti fotoreporteri din Romania, a pus mana pentru prima data pe un aparat de fotografiat la 17 ani.
Tatal lui i-l cumparase de la un client care venea la el la pravalie – asa incepe dragostea autorului fata de profesia pe care o slujeste de atatia ani.
A debutat in presa in anul 1970, lucrand succesiv la mai multe publicatii, ca ziarul Satul socialist si revistele Flacara si Cinema.
Pana la inceputul anilor '80, are sapte expozitii de fotografie in Bucuresti, care ii aduc pe rand recunoastere si reconfirmarea talentului.
Ca urmare a aprecierii de care se bucura in 1981, a primit o bursa de studii la Perugia din partea guvernului italian.
Odata ajuns in Italia, hotaraste sa nu se mai intoarca in tara, astfel ca, in 1982, trece Oceanul si incepe o viata noua in Statele Unite.
Desi aici descopera adevarata libertate, Emanuel Tanjala ramane pentru totdeauna legat sufleteste de spatiul romanesc si, mai cu seama, de lumea.
Ecou Transilvan este un brand românesc dedicat promovării turismului și culturii din Transilvania.
Acesta oferă o gamă largă de produse tradiționale și suveniruri inspirate din folclorul și istoria regiunii.
Produsele Ecou Transilvan includ obiecte de artizanat, articole vestimentare și accesorii ce reflectă frumusețea și tradițiile zonei.
Brandul își propune să aducă în atenția publicului valorile culturale ale Transilvaniei și să contribuie la promovarea turismului în această regiune.
Ecou Transilvan Lumea filmului romanesc fotografiata | emanuel tanjala
