Corint Maresalii palatului. demnitari ai curtii regilor romaniei, 1866–1947

• O stea, bazat pe 1 voturi

• Odata cu domnia lui Carol I a fost introdusa functia de Maresal al Palatului – de altfel, cea mai importanta in ierarhia Palatului.
• Avea sa fie consolidata si legiferata odata cu proclamarea Regatului in 1881, iar responsabilitatile acesteia au evoluat in timp, incluzand gestiunea Casei Regale si a averii private a Regelui, dar si elaborarea normelor de protocol.
• In calitate de cel mai inalt demnitar al Curtii, Maresalul Palatului a avut si functia de a mentine si de a supraveghea legaturile Casei Regale cu autoritatile publice.
• Pe de alta parte, Maresalul Palatului a detinut un rol-cheie in a asigura Casei Regale un set de norme de comportament, care sa reprezinte un model de integritate pentru intreaga societate romaneasca.
• Lucrarea lui Tudor Visan-Miu ne propune un fel de portret-robot al candidatului ideal la functia de Maresal al Palatului: preponderent militar de cariera – deoarece acesta avea nu doar trasaturi indispensabile in razboi, ci si in viata civila, precum: iubirea de patrie, sentimentul datoriei, curaj, spirit de sacrificiu, onoare, corectitudine, competente organizatorice etc.
• Atunci cand se intampla ca Maresalul Curtii sa fie, totusi, diplomat de cariera, el nu este scutit de astfel de calitati, la care se alatura abilitati specifice unui diplomat.
• Obligatoriu, si militarul de cariera, si diplomatul de cariera trebuiau sa fie administratori capabili.
• Tudor Visan-Miu arata ca Regele Carol I a intentionat ca functia de Maresal al Palatului sa fie una civila, fara sa interactioneze cu politicul.
• Unul dintre atuurile lucrarii de fata constand tocmai in devoalarea luptei monarhilor si a Casei Regale pentru a mentine neutralitatea in fata presiunilor politicienilor.
• Astfel de conflicte au culminat in timpul domniei Regelui Mihai I.