Aflata la al doilea volum de versuri, poeta Ada Nan se imputerniceste si ne face o confesiune: stiu cine este Dumnezeu ...patimi ...si ingeri.
Un nou volum impartit in doua parti distincte.
O parte in care poeta se desfasoara pasional, feminin, la superlativ in relatie cu iubirea prezenta, pierduta, tradata, crescanda si in toate formele ei.
Si o a doua parte in care se stabileste o relatie cu divinul, fie ca este Divinul canonic, fie ca e cel interior.
O femeie care se plaseaza curajos intre iubire carnala si iubire divina este o femeie care alearga cu lupii, dupa cum apare in imagistica scriitoarei Clarissa Pinkola Estes . Vorbim despre femeia care isi descopera salbaticia arhetipala, dar dezvolta si cunoastere divina, asa cum promite sa faca Ada Nan inca din Confesiunile ce deschid volumul.
Ce sa fie aceste versuri?
Indrazneala, inconstienta sau blasfemie? se intreaba creatoarea insasi, lasand raspunsul la alegerea cititorului, deja intrigat de aceasta provocare.
Dumnezeul din creatia Adei Nan este unul ce deschide inima, ajuta la descoperirea samantei divine din sufletul fiecaruia dintre noi.
Cu toate acestea, poeta se si ia de piept cu Dumnezeu, intrebandu-l ceea ce atatia ne ferim sa-L intrebam: De ce?, De ce, Doamne, (...) ne mor oamenii buni?
Fara sa ofere neaparat un raspuns, poezia Oda celor care se duc infatiseaza viata ca o legare in lanturi, fiindca doar astfel pasarile albe plutinde pot fi metaforic asemuite ,sufletul(ui) oamenilor buni/ Dezlegate de lanturi.... Amin!